Zborurile de business sunt in pericol intr-o lume a emisiilor zero-net

Companiile au inceput sa lanseze moduri tot mai inventive de a reduce emisiile calatoriilor aeriene.

Grupul elvetian de asigurari Swiss Re are 14.000 de angajati imprastiati in toate colturile lumii, iar daca vreunul dintre acestia vrea sa zboare catre o destinatie anume, in scop profesional, va trebui sa aiba un motiv intemeiat.
Pentru a contribui la combaterea schimbarii climatice, compania a decis ca, in 2022, emisiile sale de gaze cu efect de sera generate de calatoriile aeriene sa fie de jumatate fata de nivelul din 2018.

Mai mult, acest target a fost adaugat si pe lista factorilor utilizati pentru alocarea bonusurilor companiei. Un pret intern al carbonului inseamna ca angajatilor care fac un zbor dus-intors de la Londra la New York li se vor incasa 200 de dolari in centrul de cost al unitatii daca zboara la clasa economy, sau aproximativ 600 de dolari daca zboara la business.
Emisiile tuturor sunt monitorizate, iar cei care zboara frecvent trebuie sa fie atenti. „Daca un angajat ar calatori ca un nebun, am observa”, spune directorul pentru sustenabilitate al grupului Swiss Re, Reto Schnarwiler, care a mai adaugat ca ar exista si o discutie cu acest individ.

Zborurile in interes de serviciu devin treptat o problema si la alte companii mari. La producatorul danez de medicamente Novo Nordisk, angajatii implicati intr-un program de ajutor pentru copiii cu diabet zaharat din tarile mai sarace au simtit impactul noului obiectiv al companiei de a reduce la jumatate, pana in 2025, emisiile generate de deplasarile cu avionul.
Desi echipa avea in plan sa se reuneasca anul acesta in Bangladesh, ei au ales Zurich-ul ca alternativa. „O intalnire interna a grupului nu justifica atatea zboruri pe distante lungi catre Bangladesh si inapoi”, spune Katrine DiBona, directorul pentru sustenabilitate al Novo Nordisk, explicand ca unii dintre angajati se aflau deja in Zurich.

Una dintre cele mai mari companii de contabilitate din lume, EY, a incorporat in sistemul sau de rezervari pentru deplasarile interne “teoria indemnului” – ideea ca micile modificari de design pot schimba comportamentul – pentru a-i determina pe angajati sa intreprinda calatorii mai ecologice. „De exemplu, daca rezerva un zbor dus-intors in aceeasi zi, incepem sa-i indemnam sa aiba mai degraba o intalnire online pe Teams, in locul unei intalniri fizice”, spune vicepresedintele global al EY pentru sustenabilitate, Steve Varley. Ar putea, de asemenea, si sa ia trenul.

Financial Times a descoperit toate acestea sunand la unele dintre companiile listate intr-un clasament publicat luna aceasta de activistii din transporturile ecologice, care au analizat planurile de calatorie cu avionul a 230 de companii din SUA si Europa.
Majoritatea celor care au auzit despre aceste evolutii in actiunea climatica la nivel corporate si-au dat ochii peste cap si au mormait ceva despre „reducerea costurilor”. Si e justificat cumva. E posibil ca unele companii sa actioneze pentru a indeplini obiective net zero din ce in ce mai stricte. Dar pandemia a fost o lectie epica despre cat de mult se poate lucra prin Zoom, iar directorii financiari din intreaga lume au inteles asta.
Intrebarea este… de ce nu sunt mai multe companii care sa copieze Swiss Re, Novo Nordisk si EY?

Cele trei companii se numara printre singurele opt care au obtinut nota A cu cel mai bun scor in clasamentul grupurilor ecologice. Scorul primit inseamna ca au facut pasi catre stabilirea unui target specific de reducere a emisiilor de calatorie in curand, nu in viitorul indepartat, si ca raporteaza de cel putin un an cu privire la nivelul emisiilor lor.
Acest lucru nu pare prea oneros, mai ales avand in vedere ca multe dintre companiile care au obtinut scoruri slabe au planuri ambitioase de a-si reduce emisiile totale. Microsoft a obtinut cea mai scazuta nota – un D – alaturi de ExxonMobil si BP, desi compania de software investeste in combustibil ecologic pentru aviatie si aplica deplasarilor in interes de serviciu un pret de 100 de dolari pentru carbon, ca parte a eforturilor sale ambitioase de a ajunge la un nivel negativ al emisiilor de carbon pana in 2030. Ceea ce ii lipseste, insa, este un target specific de reducere a emisiilor generate de calatoriile de afaceri.

Insa lucrurile se pot schimba. Aviatia reprezinta in acest moment doar aproximativ 2% din emisiile globale de CO2, dar aceasta pondere ar putea creste daca se reiau tendintele de dezvoltare de dinainte de pandemie, iar aceasta ar putea fi o problema in contextul in care inca nu avem avioane electrice mari, combustibil ecologic pentru aviatie competitiv din punct de vedere al costurilor sau alte tehnologii care sa faca zborul prietenos cu clima.
Clasamentul calatoriilor aeriene facut de activisti nu are ca scop interzicerea totala a zborurilor in interes de serviciu sau pedepsirea angajatilor ale caror locuri de munca le impun sa zboare frecvent. Scopul sau este ca si companiile sa inteleaga ca e normal sa respecte obiceiurile mai ecologice de calatorie pe care le-au adoptat in perioada pandemiei. Iar daca aceste cateva companii arata ca e posibil sa faca asta, mult mai multe companii ar trebui sa le urmeze exemplul.

Sursa: https://www.ft.com/content/8190b798-c015-4c3c-8a34-b889524f668a