Când vine vorba despre încălzirea globală, Călin Georgescu, autoproclamat vizionar și expert în suveranism, alege să o descrie cu un dispreț liniștitor: „escrocherie mondială”. Într-un univers paralel în care logica și știința au fost înlocuite de un spectacol grotesc de dezinformare, Georgescu se poziționează ca un apostol al adevărurilor incomode, chiar dacă acestea contravin evidențelor. Pe scurt, dioxidul de carbon e prietenul nostru, iar schimbările climatice sunt doar „propagandă”.
Dar ce ar însemna o Românie condusă de Georgescu, acest „rebel” al logicii contemporane? Să explorăm împreună potențialul distopic al unei asemenea viziuni.
Soarele – singurul vinovat, omul – doar spectator
În viziunea lui Călin Georgescu, încălzirea globală este nimic mai mult decât „propagandă” alimentată de media pentru a ne ține captivi într-o stare de frică perpetuă. „Nu există intervenție umană pe așa ceva”, afirmă el senin, reducând milioane de pagini de cercetare științifică la un simplu „n-are nicio legătură”. Pare că într-o Românie prezidențială condusă de acest personaj, ora de biologie din școli ar putea fi înlocuită cu un curs despre conspirații cosmice, în care soarele își asumă toate păcatele climatice ale omenirii.
Această retorică, îmbrăcată în mantia naționalismului, nu face altceva decât să minimizeze impactul real al omului asupra mediului. „Dioxidul de carbon este cel care participă la procesul de fotosinteză fără de care plantele nu pot trăi”, declară Georgescu, fără să-și amintească faptul că excesul de CO₂ a dus la dezechilibre severe, precum topirea ghețarilor și creșterea nivelului mării.
O economie „suverană” într-un haos climatic
Planul de guvernare al lui Călin Georgescu promite o întoarcere la „tradiții” și o economie ruptă de influențele globale. În teorie, ar trebui să fie o Românie autonomă, liberă de constrângeri externe. În practică, o astfel de viziune este sinonimă cu izolare și stagnare. Sub conducerea sa, certificatele verzi ar putea fi considerate o „escrocherie”, iar investițiile în surse regenerabile de energie – o risipă inutilă.
În acest context, întrebarea care se ridică este: cum ar face față România crizelor climatice inevitabile? Răspunsul pare să fie o combinație toxică de negare și improvizație. „Este o dimensiune prea mare și un univers uriaș ca să poată să intervină omul pe așa ceva”, susține Georgescu, de parcă realitatea ar fi vreun roman science-fiction în care nimic nu poate fi influențat de mâna omului.
Dincolo de climă: România în abisul incertitudinii
Problema nu se limitează la schimbările climatice. Sub conducerea unui lider care neagă faptele științifice, România ar putea intra într-o spirală de incertitudine economică și politică. Georgescu a comparat deja încălzirea globală cu pandemia de COVID-19, pe care o descrie drept „un steag fals”. Acest tip de discurs subminează nu doar încrederea în instituțiile statului, ci și relațiile cu partenerii internaționali.
Într-o țară deja vulnerabilă economic, această retorică riscă să amplifice instabilitatea. Sub masca suveranismului, Georgescu ar putea să ne conducă într-o Românie a extremelor: una în care știința devine opțională, iar propaganda, o normă.
Concluzie: O glumă cu efecte grave
Dacă ar fi fost doar o glumă, poate că am fi râs. Dar retorica lui Călin Georgescu nu este doar ironică, ci periculoasă. Negarea schimbărilor climatice este doar un simptom al unei viziuni mai largi care combină dezinformarea, naționalismul exacerbat și o respingere totală a progresului modern. Într-o Românie condusă de el, riscul nu este doar climatic, ci existențial. Și nu, soarele nu va avea timp să ne salveze.