Un ambalaj biodegradabil nu dispare în momentul în care ajunge la gunoi. După utilizare, traseul lui depinde de material, de felul în care este colectat și de instalația în care ajunge. Același recipient poate avea un rezultat diferit dacă este trimis spre compostare, dacă ajunge într-un depozit de deșeuri sau dacă este abandonat în natură.
De aceea, mențiunea „biodegradabil” de pe etichetă spune doar o parte din poveste. Pentru a înțelege ce se întâmplă după aruncare, trebuie urmărit întregul traseu.
Ce se întâmplă după ce ambalajul ajunge la gunoi?
Din momentul în care recipientul părăsește masa, există mai multe scenarii. Ceea ce urmează ține în primul rând de colectarea deșeurilor.
- Ambalajul este pus într-o anumită fracție de deșeuri. Aici apare prima decizie importantă. Unele produse biodegradabile sunt și compostabile, altele au alte proprietăți. Informațiile de pe ambalaj arată unde ar trebui aruncat. Dacă toate tipurile de materiale sunt puse împreună, sortarea devine mai dificilă, iar produsul poate ajunge pe un traseu pentru care nu a fost conceput.
- Deșeurile sunt colectate și transportate. După ridicarea de la gospodării sau firme, ambalajele ajung la stații de sortare, instalații de tratare, compostare sau depozite de deșeuri, în raport cu sistemul local. Aici se vede de ce diferența dintre ambalaje biodegradabile și compostabile contează în practică. Un produs compostabil este conceput pentru descompunere în anumite condiții de compostare, în timp ce termenul biodegradabil are un sens mai larg.
- Într-o instalație de compostare, materialul începe să se descompună în condiții controlate. Temperatura, umiditatea, oxigenul și activitatea microorganismelor sunt menținute în intervale care favorizează procesul. Unele ambalaje sunt destinate compostării industriale, unde temperaturile sunt mai ridicate decât într-un compostor de grădină. Dacă produsul este certificat doar pentru compostare industrială, aruncarea lui în compostul din curte nu garantează același rezultat.
- Într-un depozit de deșeuri, condițiile sunt diferite. Acolo, materialele sunt compactate, iar accesul la oxigen și umiditate poate fi redus. Un ambalaj biodegradabil nu se descompune neapărat în ritmul pe care l-ar avea într-un mediu conceput pentru biodegradare. Din acest motiv, simplul fapt că un produs poartă această denumire nu înseamnă că va dispărea repede oriunde este aruncat.
- Dacă ajunge în natură, procesul devine greu de prevăzut. Temperatura, apa, expunerea la soare și microorganismele diferă de la un loc la altul. Unele materiale se degradează lent, iar resturile pot rămâne o perioadă lungă în mediu. Eticheta „biodegradabil” nu justifică aruncarea ambalajului pe câmp, în pădure sau pe marginea drumului. Colectarea corectă rămâne necesară.
- La final, materialul este transformat sau eliminat. În compostare, scopul este descompunerea materialului în componente care pot intra în compost, conform cerințelor aplicabile produsului. În alte fluxuri, ambalajul poate fi sortat, valorificat energetic sau eliminat. Traseul final depinde de infrastructura disponibilă și de tipul concret al ambalajului.
De ce nu toate ambalajele biodegradabile se comportă la fel?
Materialele folosite diferă. Unele produse sunt realizate din fibre vegetale, carton, celuloză sau biopolimeri. Altele combină mai multe materiale pentru a obține rezistență la grăsime, apă sau temperatură.
Această compoziție influențează descompunerea. Un recipient pentru mâncare fierbinte trebuie să suporte condiții mai dure în timpul utilizării decât o pungă pentru produse uscate, iar proprietățile necesare pot schimba și comportamentul lui după aruncare.
Din acest motiv, informația de pe etichetă este mai utilă decât presupunerea că toate produsele „eco” au același traseu.
Ce putem verifica înainte să aruncăm ambalajul?
Primul lucru este marcajul de pe produs. Dacă apare mențiunea privind compostarea industrială, ambalajul are nevoie de un flux care ajunge la o astfel de instalație. Dacă există indicații pentru compostare la domiciliu, condițiile sunt diferite.
Contează și resturile alimentare. Un recipient murdar cu sos sau grăsime poate avea alt traseu față de o cutie curată, în special atunci când discutăm despre colectarea pentru reciclare.
Pentru firmele care folosesc multe recipiente de unică folosință, este utilă și verificarea modului în care operatorul local colectează aceste deșeuri. Proprietățile materialului ajută numai dacă există o cale reală prin care produsul ajunge la procesarea potrivită.
Ambalajele biodegradabile au nevoie, prin urmare, de mai mult decât o etichetă bună. Materialul, colectarea și infrastructura formează același lanț. Dacă produsul ajunge în fluxul pentru care a fost conceput, proprietățile lui pot fi valorificate. Dacă este aruncat la întâmplare, rezultatul poate fi foarte diferit de cel pe care îl sugerează termenul „biodegradabil”.