Începe din nou campania electorală. Începe din nou perioada în care fiecare candidat încearcă să spună ce vrei să auzi. Nicușor Dan face exact invers. Nu se pliază, nu se adaptează în funcție de public, nu-și reglează discursul după vântul din sondaje. Este, poate, unul dintre puținii lideri politici care nu încearcă să placă tuturor.
Și, paradoxal, exact asta îl face autentic.
Popularitatea poate fi un pericol
În România, am fost obișnuiți cu politicieni care știu să „dea bine”. Care spun ce trebuie în campanie și fac ce trebuie pentru partid după. Lideri care caută mereu consensul superficial, care nu supără pe nimeni, dar nici nu schimbă nimic.
Nicușor Dan refuză aceste reguli. Nu vorbește pe placul tuturor, nu promite imposibilul, nu mimează empatia doar pentru efect electoral. Nu merge în talk-show-uri să se certe și nu se lasă folosit de voci populiste.
Mulți l-au criticat pentru asta. Pentru că nu e „carismatic”. Pentru că nu e „spectaculos”. Pentru că nu „știe să se vândă”. Poate tocmai pentru că nu vinde nimic, în afară de munca lui și ideile în care crede, este unul dintre puținii oameni politici care nu datorează nimănui nimic.
Independent nu e doar un cuvânt pe buletinul de vot
Independența lui Nicușor Dan nu e o strategie de campanie. Nu e o etichetă, e un stil de viață politică. Nu e susținut de niciun partid mare, nu are o rețea de favoruri în spate, nu trebuie să „răsplătească” funcții după alegeri. Iar în România anului 2025, acest lucru devine mai important ca oricând.
Pentru că într-o țară în care partidele mari își schimbă dușmanii în funcție de rotația guvernării, un lider care nu e parte din această ecuație devine un reper. Un punct fix într-un sistem instabil.
Politica pe principii nu e pentru toată lumea. Un om ca Nicușor Dan nu poate fi pe gustul tuturor. Nici nu trebuie. Pentru că nu toți caută coerență. Unii vor doar să fie ascultați, chiar și atunci când greșesc. Alții vor să li se spună ce vor să audă, indiferent cât de fals e.
Pentru cei care caută claritate, principii și libertate de gândire, Nicușor Dan este una dintre cele mai clare alegeri. Pentru că nu are o agendă ascunsă. Nu are datorii politice. Nu joacă dublu. Și într-o politică plină de compromisuri, acest lucru îl face, paradoxal, periculos pentru sistem.
Nu e comod. Nu e manevrabil. Nu poate fi „aranjat”. Nu toată lumea vrea un lider ca el. Și exact asta ne trebuie. România are o problemă veche: așteaptă de la lideri să fie totul pentru toți. Puternici, dar blânzi. Răzbătători, dar smeriți. Carismatici, dar serioși. Este o rețetă imposibilă.
Nicușor Dan nu joacă acest joc. Nu vrea să fie liderul pe care îl construiești în PowerPoint. Vrea să fie liderul care spune lucrurilor pe nume și își asumă consecințele. Poate că nu e omul tuturor, dar e omul care nu va trăda încrederea celor care l-au ales. Pentru că nu are pe cine altcineva să mulțumească decât pe ei.
Nicușor Dan nu va câștiga competiția pentru „cel mai simpatic”
Alegerile prezidențiale nu sunt despre cine dă cel mai bine pe sticla televizorului și nici pe ecranul telefonului. Nu,Nicușor Dan nu va câștiga competiția pentru “cel mai simpatic”, dar poate câștiga respectul celor care vor, în sfârșit, un lider adevărat. Un lider care nu e cu toți, dar e pentru toți. Care nu cere încredere, ci o construiește. Care nu joacă un rol, ci trăiește o misiune. Și mai ales, un lider care nu datorează nimic niciunui partid. Doar oamenilor.
Poate că nu e omul tuturor, dar este, fără îndoială, liderul de care România are nevoie acum.