Nicușor Dan a devenit cunoscut publicului larg ca primar general, dar cei care urmăresc de mai mult timp viața civică din România știu că povestea lui a început cu mult înainte. Cu o luptă dusă pas cu pas, alături de oameni, prin instanțe, prin petiții, prin eforturi constante de a opri abuzuri care păreau de neoprit. Pentru foarte mulți, Nicușor Dan n-a apărut din neant. A crescut odată cu mișcările civice din București. A fost acolo unde era nevoie de voce, de răbdare și de curaj.
Totul a pornit de la întrebări simple
Cum se poate construi o clădire ilegală în centrul orașului? De ce dispar spațiile verzi sub betoane? Cine decide ce clădiri merită salvate și ce se demolează peste noapte?
Nimeni nu oferea răspunsuri. Așa că a început să le caute. Și nu oricum. A înțeles rapid că, pentru a schimba ceva, nu ajunge să te indignezi – trebuie să acționezi. Cu legea în mână, cu specialiști alături, cu răbdare. Așa s-a născut Asociația Salvați Bucureștiul, una dintre cele mai active și eficiente organizații civice din țară. Sute de procese câștigate. Spații verzi protejate. Proiecte ilegale oprite.
A participat la protestele împotriva construirii Cathedral Plaza – o clădire dovedită în instanță ca fiind ilegală. S-a implicat în lupta pentru salvarea Halei Matache, simbol al identității bucureștene. A susținut inițiativele cetățenești când acestea erau ignorate de autorități.
Activismul este o formă de implicare, nu de imagine
Pentru Nicușor Dan, activismul n-a fost niciodată un mijloc de autopromovare. A fost o formă de implicare concretă. În loc de lozinci, a venit cu dosare bine pregătite. În loc de scandaluri televizate, a ales să construiască argumente juridice. Este genul de om care a tratat problemele urbane cu rigoare și responsabilitate. Și tocmai asta l-a diferențiat: nu s-a luptat pentru imagine, ci pentru rezultate.
Într-un punct, a devenit clar că din afară poți opri câteva nedreptăți, dar pentru schimbare sistemică, trebuie să fii în poziția de a decide. Așa începe parcursul lui Nicușor Dan, de la stradă la administrație. A candidat. Ca independent. Fără partide, fără mașinării politice, fără rețele de influență. A fost ales. Pentru că oamenii au simțit că vine cu altceva: consistență, nu promisiuni. Bun-simț, nu marketing. Seriozitate, nu spectacol.
După ani în administrație, sub presiunea permanentă a funcției, a rămas același om: reținut, clar, concentrat pe soluții. A evitat excesele de imagine și a preferat să se lase judecat după rezultate. Nu e genul de lider care apare la fiecare subiect din presă, dar nu lipsește atunci când e de luat o decizie importantă.
Nicușor Dan nu a intrat în viața publică pentru funcții. A intrat pentru că a văzut lucruri care nu erau corecte și a decis să le schimbe. A început din stradă, dar a înțeles că adevărata schimbare se face din interior – dacă nu te pierzi pe drum.
Astăzi, când candidează ca independent la cea mai importantă funcție din stat, vine cu aceeași direcție. Nu a fost creat de un partid. Nu are de rambursat favoruri. Nu și-a construit cariera pe alianțe politice. A crescut prin încredere și consecvență. Și într-un peisaj politic sufocat de calcule și alianțe de moment, un lider cu rădăcini civice reale poate fi, în sfârșit, răspunsul pe care îl așteptam.