Dacă ne gândim la modul în care destinul femeilor ar putea fi rescris cu un stilou suveranist și o doză sănătoasă de extremă dreaptă, Călin Georgescu pare să aibă răspunsul. În viziunea acestuia, viața unei femei nu e decât un fir divin trasat cu precizie de cineva care nu doar că știe mai bine, dar ar vrea să și reglementeze totul, de la naștere până la „menirea supremă”. Cezariana? O tragedie. Alegerile personale? O erezie modernă. Drepturile femeilor? Ei bine, să le numim „exagerări”.
Declarații Călin Georgescu: între dogmă și delir
„Nașterea prin cezariană este o tragedie”, spune Georgescu, de parcă femeile care apelează la această procedură o fac pentru că așa le șoptește o reclamă de la televizor, nu pentru că există motive medicale reale. Mai mult, în lumea sa utopică, corpul femeii este doar un vehicul al divinității, supus unor reguli prestabilite. Medicina modernă? Un moft. Alegerile personale? O dovadă a decadenței.
Această perspectivă, ancorată mai degrabă în Evul Mediu decât în contemporaneitate, seamănă izbitor de mult cu regulile comuniste privind natalitatea: control strict asupra corpului femeii, politicile „anti-avort” și impunerea unui model unitar al „mamei eroice”. Diferența? În cazul lui Călin Georgescu, este poleită cu un strat gros de retorică naționalistă, în care nașterea naturală devine o virtute supremă în slujba patriei.
Suveranismul suprem: planurile pentru o Românie nouă
Dacă ar ajunge președinte, Călin Georgescu ar avea grijă să implementeze o viziune în care drepturile fundamentale ar fi negociabile, în special cele ale femeilor. Într-o declarație sublim de absurdă, acesta își imaginează o societate în care femeile trebuie să se întoarcă la „menirea lor naturală”. Ce înseamnă asta? Nimic altceva decât o încercare de a transforma individul în simplu instrument pentru o ideologie retrogradă.
Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este cum această ideologie prinde rădăcini în spațiul public. Discursul lui Georgescu nu este izolat; el face parte dintr-o tendință globală a extremelor drepte, care văd femeile ca pe un simbol al identității naționale, dar nu ca pe indivizi cu drepturi și alegeri proprii.
Întoarcerea la valorile de aur… de plumb
Dacă o cezariană este o tragedie, să ne imaginăm cum ar fi să trăim într-o societate în care femeile sunt obligate să respecte un fir divin croit de alții. Sub pretextul suveranismului, am ajunge la o formă de guvernare care nu doar că ignoră drepturile fundamentale, ci și le îngroapă sub un strat gros de dogmă și absurd.
Dezbaterea nu este despre nașteri, ci despre libertate. Firul divin pe care ni-l propune Călin Georgescu este, de fapt, o sfoară întinsă prea tare, care amenință să se rupă sub greutatea propriei absurdități.