Câteodată, în România, ai senzația că politicul funcționează după un set de reguli scrise în altă realitate. Una în care interesul public e decorativ, iar coerența devine un defect. La momentul actual, apariția unui om care nu joacă după regulile informale ale sistemului pare aproape stranie.
Nicușor Dan nu este un politician convențional. Nu a venit în viața publică pentru a câștiga capital politic, ci pentru a aduce ordine într-un spațiu dominat de arbitrar. Poate că nu are strălucirea pe care unii o caută în campanii, dar are ceva mai important: consistență, luciditate și o viziune bazată pe respectul pentru lege și instituții.
Când normalul devine excepție
Trăim într-un paradox: lucrurile firești au devenit, în România, rare. Să fii corect e o vulnerabilitate. Să respecți legea e un gest curajos. Să refuzi compromisul politic înseamnă, adesea, să rămâi pe dinafară. În acest context, prezența lui Nicușor Dan în viața publică nu este doar binevenită, ci necesară.
Nu pentru că vine cu promisiuni spectaculoase, ci pentru că refuză să mintă. Nu pentru că domină scena prin carismă, ci pentru că vorbește cu măsură și acționează cu consecvență. Este, poate, una dintre cele mai neconvenționale figuri publice din ultimii ani, și tocmai prin această discreție, prin acest stil reținut, reușește să inspire încredere. Suntem un popor sătul de vorbe, discursuri și promisiuni.
Nu despre show, ci despre rezultate
Am fost obișnuiți, în ultimele decenii, cu lideri care știu să creeze spectacol. Campanii de imagine elaborate, promisiuni electorale scrise pentru aplauze, sloganuri vibrante, dar puține rezultate concrete.
Nicușor Dan nu a jucat niciodată acest joc. Activismul său civic nu s-a bazat pe apariții televizate, ci pe documente depuse în instanță. Campaniile sale nu s-au sprijinit pe vedete sau influenceri, ci pe cetățeni obișnuiți, dispuși să semneze, să strângă semnături, să doneze. Administrația lui, ca primar, nu a fost lipsită de dificultăți, dar a fost marcată de o abordare onestă, tehnică și predictibilă, într-un oraș greu de guvernat și puternic politizat.
Nicușor Dan, omul care refuză radicalismul
Un aspect rar întâlnit în discursul public actual este moderația. Într-un peisaj în care fiecare actor politic pare să țintească titluri de breaking news, Nicușor Dan rămâne lucid, nuanțat, rezervat. Această atitudine – pe care unii o consideră slabă – este, de fapt, o calitate profundă.
România nu mai are nevoie de lideri care să dividă. Are nevoie de cineva care să reconstruiască punțile de încredere între stat și cetățeni, între administrație și societate civilă, între viziune și realitate. O voce calmă, competentă și fermă – dar fără excese – este tocmai ceea ce ne trebuie.
Nu a căutat puterea, ci responsabilitatea
Poate cel mai puternic argument în favoarea candidaturii lui Nicușor Dan este felul în care a intrat în politică. Nu a venit pentru funcții. Nu a negociat sprijin politic în schimbul unor poziții. Nu a construit alianțe cu scopul de a câștiga cu orice preț. A venit pentru că a văzut ce nu funcționează și a vrut să repare.
Un astfel de parcurs este rar. Și, în mod ironic, exact acest tip de lider – care nu caută cu disperare puterea – este cel mai potrivit să o exercite.
Suntem obosiți de scandaluri, promisiuni nerespectate și lideri care se schimbă după direcția vântului politic. Normalitatea a devenit cel mai curajos mesaj electoral. Nicușor Dan este, astăzi, una dintre puținele voci credibile care pot duce acest mesaj mai departe. Nu vine cu rețete magice, dar vine cu transparență, seriozitate și responsabilitate. Nu promite că va rezolva totul, dar știe unde sunt problemele reale.
Pentru toate acestea, eu cred că Nicușor Dan este mai mult decât un candidat la prezidențiale. Este o șansă la o politică decentă. O șansă la o Românie normală, la o Românie onestă.