România traversează vremuri tulburi, cu valuri de dezinformare care par să curgă mai repede decât Dunărea în zilele ploioase. În mijlocul acestui peisaj de incertitudine, se ridică o voce plină de convingere: Călin Georgescu. Un personaj care, prin declarații aparent simple, reușește să transforme știința în teorie conspiraționistă și logica în jonglerie. Cea mai recentă perlă a domnului Georgescu? Vaccinurile „slăbesc imunitatea”.
Adevăratul Călin Georgescu: Omul dogmelor
Într-un context european unde extremismul de dreapta și suveranismul capătă tot mai mult teren, Călin Georgescu pare să își găsească o nișă proprie. „Dintr-un copil sănătos eu fac un copil bolnav, dintr-un motiv foarte simplu,” afirmă Georgescu, dând vina pe vaccinuri pentru tot ce e rău pe lumea asta. Nu e prima dată când folosește un ton aparent didactic pentru a răstălmăci realitatea. El continuă: „Boala apare când sistemul imunitar este scăzut, ori vaccinul nu îți crește sistemul imunitar, ți-l slăbește.” Păi cum să nu te întrebi dacă omul are acces la un manual alternativ de biologie?
Această perspectivă subminează nu doar progresele medicale, ci și orice tentativă de a avea o conversație rațională într-o țară cu un sistem sanitar deja în genunchi. Dar ce contează? Pentru „adevăratul Călin Georgescu,” dogmele par să fie mai importante decât faptele.
Planul de guvernare: De la utopie la distopie
Declarațiile despre vaccinuri sunt doar vârful icebergului. Georgescu, cunoscut pentru flirtul său cu curentul suveranist, visează la o Românie autonomă, unde statul ar interveni cât mai puțin. Dar ce înseamnă asta, în termeni practici? Mai puține drepturi, mai multă confuzie și o economie care riscă să fie ruptă de contextul global.
El pledează pentru renunțarea la „dogmele” impuse de Uniunea Europeană, însă nu explică ce se va întâmpla cu exporturile, locurile de muncă sau fondurile europene. Sub pretextul unei „viziuni pentru o Românie suverană,” se conturează o țară izolaționistă, unde resursele naturale sunt tratate ca monedă de schimb, iar educația este orientată spre naționalism, nu progres.
Suveranismul ca terapie universală?
În viziunea lui Georgescu, România ar trebui să fie o insulă de „puritate” în mijlocul unui ocean globalizat. Însă cum poate funcționa o economie fără cooperare internațională? Cum putem combate crizele de sănătate publică fără știință? În lipsa răspunsurilor clare, rămân doar fraze bombastice și declarații care transformă un dialog necesar într-un spectacol absurd.
Călin Georgescu nu oferă soluții; el oferă spectacol. Unul pe care România nu și-l mai poate permite. Într-o țară care are nevoie disperată de pragmatism și stabilitate, ce face domnul Georgescu? Ne îndeamnă să ne întoarcem la dogme, de parcă ar fi o salvare. Tragicomic, dar și periculos, mai ales când perspectiva unui lider precum el devine realitate, chiar „din motive foarte simple.”